Italia va avea, din primăvara lui 2027, un muzeu de stat dedicat pictorului Mario Sironi, unul dintre cei mai importanți artiști moderniști italieni și, totodată, unul dintre artiștii care au pus arta în slujba regimului lui Mussolini. Proiectul, anunțat pe 3 noiembrie de Ministerul Culturii, a stârnit o dezbatere în rândul istoricilor de artă, care avertizează că muzeul nu trebuie să devină o validare a fascismului.
Un muzeu într-o clădire a regimului
Muzeul va fi deschis în martie sau aprilie 2027, într-o aripă a Casei Mamă a Mutilaților și Invalizilor de Război, din Piazza Adriana, la Roma. Clădirea, proiectată de arhitectul Marcello Piacentini și inaugurată în 1928, păstrează două fresce de Sironi, dintre care una îl înfățișează pe Mussolini călare. Statul a cumpărat 30 de lucrări de la Arhiva Sironi, iar alte 90 vor fi împrumutate gratuit. Muzeul va avea și un centru de studii și o arhivă digitală.
„Proiectul de care sunt cel mai mândru”
Ministrul Culturii, Alessandro Giuli, a pornit proiectul pe vremea când conducea muzeul MAXXI din Roma și nu își ascunde atașamentul față de el. Ministrul îl consideră pe Sironi „unul dintre cei mai mari din istoria Italiei, din toate timpurile”, iar muzeul este, în cuvintele sale, „realizarea definitorie a mandatului meu și cea de care sunt cel mai mândru”.
Avertismentele istoricilor de artă
Nu toată lumea împărtășește entuziasmul ministrului. Tomaso Montanari, istoric de artă și rector al Universității pentru Străini din Siena, consideră că, „din moment ce Italia este o republică fondată pe antifascism, materialele educaționale ale muzeului trebuie să arate clar” ce a reprezentat Sironi pentru regim. Chiar și un membru al comitetului științific al muzeului, istoricul de artă Fabio Benzi, recunoaște riscul: „Pericolul este acela de a legitima o anumită estetică autoritară sub pretextul redescoperirii culturale.”
Discuția despre felul în care sunt expuse operele legate de regimurile totalitare nu este nouă în Europa, iar marile muzee caută echilibrul între valoarea artistică și contextul istoric, la fel cum caută și noile conduceri ale instituțiilor de patrimoniu.
Surse: The Art Newspaper / ANSA / Exibart / Il Giornale dell’Arte
