„Fjord”, filmul cu care Cristian Mungiu a câștigat Palme d’Or în mai, intră vineri, 13 noiembrie, în cinematografele din Marea Britanie și Irlanda. Este distribuit de Picturehouse Entertainment și rulează pe 110 ecrane în Regat. Pe agregatoarele internaționale filmul stă bine — 92% recenzii favorabile pe unul dintre ele și o medie de 82 de puncte din 100 pe celălalt —, dar media ascunde o ruptură care s-a adâncit chiar în săptămâna lansării.
Cinci stele, chiar în ziua premierei
Cea mai entuziastă cronică britanică de până acum a apărut vineri, în publicația culturală The Arts Desk, sub semnătura lui James Saynor, care îi acordă cinci stele din cinci. Titlul este „Fjord review — disowning libs”, iar subtitlul anunță direct miza: „Un moralist român pune Norvegia progresistă la bară.”
Saynor scrie că „«Fjord» este despre extremism secular” și că „mai mult decât oricine, Mungiu își dă seama că povestirea cinematografică nu e despre suprafața lucrurilor”. Despre metoda regizorului notează: „Se lasă totuși loc pentru ambiguitate, iar publicul se trezește mereu în dileme morale în filmele lui Mungiu.” Despre scena audierii: „Audierea este o lecție de agresivitate pasivă nordică.” Iar despre titlu: „În lumea lui Mungiu, cu cât suprafața unui fiord este mai liniștită, cu atât amenințările de dedesubt sunt mai letale.” Despre cei doi protagoniști scrie că Renate Reinsve e „numai durere înăbușită și rezistență”, iar Sebastian Stan „luptă împotriva unei furii nelegiuite”.
O stea, cu două zile mai devreme
La polul opus stă cronica publicată miercuri, 11 noiembrie, în revista Little White Lies, semnată de redactorul-șef David Jenkins, care acordă filmului un punct din cinci la plăcere și unul la impresia de după vizionare. „Trebuie să fie în cursa pentru cel mai slab câștigător din istoria Palme d’Or de la Cannes”, scrie el, iar despre ton: „Ce film urât, răzbunător și didactic este acesta.” Despre relația cu publicul: „Suntem acolo doar ca să-i vedem suferind.”
Pe aceeași linie, dar mai temperat, Eric Hillis, de la publicația online The Movie Waffler, scrie într-o cronică de lansare că „nu ni se dă nicio dovadă că Mihai sau Lisbet și-ar maltrata fizic copiii” și că „Mungiu respinge o asemenea evidență, preferând să prezinte acest scenariu teribil cu toate muchiile lui etice nefinisate”. Despre personajul asistentului social notează: „Interpretarea lui Tønseth este înfiorătoare și ți-l poți imagina pe Mats foarte la locul lui în URSS.”
Atenție la date: marile cotidiene au scris în mai, de la Cannes
O bună parte dintre „cronicile britanice” care circulă acum în agregatoare nu sunt reacții la premiera din Regat, ci texte scrise în mai, la Cannes. Peter Bradshaw i-a dat filmului două stele în The Guardian pe 18 mai, încheind cu fraza „tehnica lui Mungiu va fi mereu interesantă, dar aceasta este o dezamăgire”. În aceeași zi, Robbie Collin îi dădea cinci stele în The Telegraph. Raphael Abraham îi acorda trei stele în Financial Times pe 19 mai, Phil de Semlyen tot trei în Time Out pe 20 mai, iar Sophie Monks Kaufman scria în Sight and Sound pe 23 mai.
Citește și: Primele cronici britanice noi pentru „Fjord”: 1 din 5 la Little White Lies, entuziasm la The Scotsman
Singura cronică nouă dintr-un cotidian mare apărută în jurul lansării este cea din The Irish Times, publicată pe 11 noiembrie sub titlul „Fjord review: Palme d’Or winner has an incendiary plot for arthouse liberals”. Textul elogiază interpretările — „Stan și Reinsve își calibrează perfect rolurile”, „ceea ce urmează este admirabil ritmat și constant captivant” — dar pune și o întrebare incomodă: „Foarte convingător, foarte provocator, dar oare Mungiu nu apasă cu degetul pe talerul balanței?” Concluzia: „«Fjord» va continua să înfurie pe cât de mulți îi intrigă.”
Mungiu: „Filmul e doar punctul de pornire al unei dezbateri mai mari”
Regizorul a vorbit joi, într-un dialog publicat în presa britanică, despre reacțiile pe care le stârnește filmul. „Filmul este doar punctul de pornire al unei dezbateri mai mari”, spune el. „Nu e irațional? Despre asta e vorba în acest film.” Mungiu insistă asupra dreptului la îndoială: „Nu ar trebui să fii anulat pentru că exprimi dubii.” Și avertizează: „Se va termina în războaie civile, dacă nu găsim o cale.”
Filmul, cu Sebastian Stan și Renate Reinsve în rolurile principale, urmărește o familie evanghelică mutată din București în Norvegia, unde serviciile de protecție a copilului intervin după ce sunt descoperite vânătăi pe corpul fiicei celei mari. Filmul nu explică niciodată cum au apărut vânătăile. Despre primele semnale ale acestei recepții împărțite și despre prima cronică britanică nouă am scris în zilele trecute.
Surse: The Arts Desk / Little White Lies / The Movie Waffler / The Irish Times / The New World / The Guardian / Flicks
