„Brâncuși și muzele sale”, cea mai amplă expoziție dedicată sculptorului în România în Anul Brâncuși, s-a deschis joi seară, 17 septembrie, la Art Safari New Museum. Curatoarea Doina Lemny a explicat că și-a dorit un proiect diferit, în care publicul să intre în atmosfera atelierului artistului.
„Nu este o înșiruire de sculpturi”
Doina Lemny a spus că noutatea expoziției este chiar felul în care a fost gândită și că nu și-a dorit o simplă înșiruire de sculpturi. Ea a amintit că lucrările lui Brâncuși se împrumută acum foarte greu, în condițiile în care expoziții dedicate artistului au loc peste tot. „Am vrut să creez ambianța de atelier”, a spus curatoarea, adăugând că a vrut să evoce și legătura sculptorului cu femeile, o legătură de respect, de blândețe și de discreție.
Expoziția pornește de la cartea pe care curatoarea a publicat-o în 2023 despre muzele lui Brâncuși, tradusă anul acesta de Silvia Colfescu la Editura Vremea. Lemny a spus că a gândit volumul mulți ani și că l-a publicat pentru ca publicul să știe că artistul a avut și o viață intimă, fără însă a-i dezvălui toate secretele sufletului. Faptul că Brâncuși a lăsat corespondența arată, în opinia ei, că voia să se cunoască și ce a trăit alături de aceste femei și de acești bărbați.
De ce îl adorau femeile
Curatoarea a explicat că femeile îl adorau pentru felul în care le primea: spre deosebire de Rodin și de alți sculptori, Brâncuși era primitor, duios și respectuos, cu un bun-simț pe care, spunea criticul Sidney Geist, îl moștenise probabil din Carpații lui.
În expoziție, femeile din viața artistului apar nu doar prin sculpturi, ci și prin biografiile lor, prin corespondența cu Brâncuși, prin pasiuni și prin obiecte care le-au aparținut. Doina Lemny a precizat că nu toate muzele au fost traduse în piatră: dansatoarea elvețiană Marthe Lebherz, cea mai mare iubire a artistului, nu a fost nici sculptată, nici fotografiată, iar Vera Moore, cu care a avut un fiu, nu are nicio sculptură. Important, a spus ea, este ce a luat Brâncuși de la aceste femei: o poziție, o trăire, un sentiment, o replică, reunite apoi într-un singur portret.
„Nu toate muzele au constituit și un bust sau altceva. Ele au constituit numai mediul din care s-a inspirat Brâncuși. De pildă, cea mai mare iubită a lui, dansatoarea elvețiancă Marthe Lebherz – Brâncuși n-a făcut nicio sculptură care să se numească Marthe. Nu a sculptat-o, n-a fotografiat-o. Verei Moore, căreia i-a făcut și un fiu, nu i-a făcut nicio sculptură. Eu nu am urmărit acest lucru, pentru că nu contează atât de mult, ci contează ce a urmărit Brâncuși, de ce, ce a luat de la aceste femei. A luat o anume poziție, o anume trăire, un anume sentiment, o anume replică și le-a transcris pe toate, le-a reunit într-un singur portret”, a spus Lemny.
Un Brâncuși al avangardei pariziene
Curatoarea a invitat publicul să intre în ambianța artistului și să descopere un Brâncuși care făcea parte din avangarda pariziană și trăia ca un artist modern, fără a-și uita originile, înconjurat de femei care erau ele însele personalități în literatură, artă și dans.
Președintele Uniunii Artiștilor Plastici din România, Petru Lucaci, a apreciat că expoziția reîntregește imaginea artistului din frânturi până acum necunoscute. El a spus că l-a surprins colecția de fotografii de la Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca, provenită dintr-o donație, în care apar și lucrări dispărute, cunoscute astăzi doar din imagini.
Lasă un răspuns