Lansat în urmă cu cinci zile pe platforma Netflix, pe 24 iunie, filmul „Mâna lui Dante” a reaprins discuțiile despre granița dintre arta pură și succesul comercial. Regizorul Julian Schnabel își apără opera care a divizat publicul la Veneția, explicând pe larg procesul său creativ, refuzul compromisului și munca alături de actori care au primit libertate deplină.
„Libertatea face parte din procesul meu”
Cineastul a respins din start ideea de a tăia sau modifica pelicula de două ore și jumătate în urma reacțiilor mixte, menționând că a avut montajul final asigurat de Ted Sarandos. „Dacă începi să îți modifici munca pentru cel mai de jos numitor comun, care mai este scopul tău?”, a întrebat retoric Schnabel într-un interviu pentru IndieWire.
Regizorul a subliniat că inovația cere timp pentru a fi asimilată de spectatori: „Când faci ceva care s-ar putea să nu semene cu restul, unii oameni nu știu ce să facă cu asta. Unora le place să fie surprinși, altora le place să fie implicați și să se bucure de călătorie. […] Am citit niște lucruri cu adevărat frumoase de la oameni care chiar înțeleg”.
Vorbind despre distribuția care îi include pe Oscar Isaac, Gerard Butler, Al Pacino și Martin Scorsese, realizatorul a transmis că miza a fost tocmai explorarea creativității pe platoul de filmare. „Când intrăm în scenă, nu blochez lucrurile; nu repet. Pun oamenii într-o situație în care pot decide cine sunt, ce știu despre cine sunt și devin creativi. Libertatea face parte din procesul meu”, a explicat acesta.
Distribuirea actorilor în roluri duble, pe cele două planuri temporale, a fost o decizie asumată pentru a le oferi mai mult spațiu de joc. „Pentru un actor este mult mai interesant să aibă aceste lucruri diferite pe care le poate face. Nu vreau să fie doar subordonați poveștii. Aș vrea să-și poată întinde aripile”, a mai zis cineastul, adăugând: „Cred că Oscar oferă interpretarea vieții sale în acest film și cred că și Butler… nu l-ai mai văzut așa până acum”.
Filmul ca o pictură
Comparând regia cu pasiunea sa pentru pictură, Schnabel a menționat că nu caută aprobări externe atunci când creează. „Nimeni nu îmi spune sau îmi dă notițe precum «fă asta» sau «fă aia». Adică, nici măcar nu știu ce fac când pictez”, a recunoscut el.
În ciuda duratei, regizorul e convins că pelicula își va găsi ritmul și publicul dispus să o descopere. „Durează două ore și 31 de minute, ceea ce nu e chiar atât de mult. Cine se grăbește? Eu, nu. Este genul de film pe care îl poți vedea de multe ori. Funcționează ca o pictură în acest sens”, a adăugat Schnabel.
Întrebat de IndieWire dacă ar fi dispus să ajusteze viziunea sa pentru a mulțumi pe toată lumea, răspunsul a rămas categoric: „Dacă aș schimba o notă, aș schimba un lucru? Nu, nu aș face-o. Nu aș schimba nimic la niciunul dintre filme”.
Lasă un răspuns