Lansat pe Netflix pe 24 iunie, „In the Hand of Dante” — cunoscut în România drept „Mâna lui Dante” — a stârnit reacții contradictorii în presa internațională. Noul film al lui Julian Schnabel, regizorul premiat pentru „The Diving Bell and the Butterfly” și „Basquiat”, a fost comparat deja cu „Megalopolis” al lui Francis Ford Coppola: o viziune grandioasă, scăpată de sub control, pe care pare să o înțeleagă în totalitate doar autorul ei.
Pelicula urmărește două fire narative paralele. În alb-negru, scriitorul Nick Tosches — interpretat de Oscar Isaac — este recrutat de un cap mafiot pentru a autentifica un manuscris original al „Divinei Comedii”, ajungând să-l fure chiar din Vatican. În paralel, filmul sare în secolul al XIV-lea și îl urmărește pe Dante Alighieri însuși — tot Isaac — în căutarea inspiraţiei pentru capodopera sa, în imagini filmate în culori vii. Distribuția include nume grele: Gerard Butler, John Malkovich, Al Pacino, Jason Momoa și Martin Scorsese, care apare ca mentorul lui Dante.
Un film care îți pune întrebări, unele fără răspuns
Criticul Brian Tallerico de pe RogerEbert.com scrie că filmul „pornește cu o promisiune extraordinară și o cinematografie superbă, înainte de a se destrăma pe la încheieturi, rătăcind printre idei cu un refuz aproape deliberat de a le conecta.” Schnabel pune în scenă întrebări mari — despre artă, violență, credință, despre Vatican și Mafie ca două instituții italiene prin excelență — dar le lasă adesea fără răspuns clar.
În viziunea lui Tallerico, Oscar Isaac este cel care ține filmul în viață, oferind două interpretări de protagonist în același film. Scorsese surprinde plăcut într-un rol secundar de înțelept, iar Butler mestecă scenele cu o energie captivantă. Gal Gadot, în schimb, este considerată de critici cea mai slabă verigă a distribuției.
Filmul a primit 43% pe Rotten Tomatoes, dar Tallerico sugerează că merită văzut tocmai pentru unicitatea sa: „Dacă cineva mi-ar spune că a iubit acest nonsens ambițios, l-aș înțelege. E genul ăla de film.”
Lasă un răspuns