„Fecioara cu Pruncul pe tron”, tablou pictat de Sandro Botticelli în anii 1470, poate fi văzut de miercuri, 11 noiembrie, la Muzeul Ashmolean din Oxford, în galeria dedicată Renașterii italiene. Lucrarea rămâne astfel în Marea Britanie, după ce fusese cât pe ce să părăsească țara.
Vândut, apoi blocat la graniță
Tabloul a fost vândut la Londra, la finalul lui 2024, cu 9,7 milioane de lire, comisioane incluse. În mai 2025, guvernul britanic i-a impus interdicție de export, la o valoare stabilită la 10,2 milioane de lire. Ministerul culturii a fixat un preț recomandat de 9.960.000 de lire, plus o taxă pe valoarea adăugată de 272.000 de lire, recuperabilă de o instituție eligibilă.
Citește și: Primele cronici britanice noi pentru „Fjord”: 1 din 5 la Little White Lies, entuziasm la The Scotsman
Mecanismul funcționează ca o pauză: statul oprește temporar ieșirea unei lucrări din țară pentru ca un muzeu sau un colecționar britanic să aibă timp să strângă banii. În acest caz, lucrarea a fost cumpărată de o colecție londoneză privată, fondată în 2014, care a anunțat încă din mai că o va împrumuta muzeului din Oxford. Împrumutul este pe trei ani.
O curățare care a scos la iveală tonurile reci
Peste vară, tabloul a trecut printr-o intervenție de conservare: au fost îndepărtate verniul îngălbenit și retușurile adăugate ulterior, ceea ce a readus la suprafață tonurile reci originale ale pictorului. Lucrarea folosește din abundență foița de aur, iar muzeul explică de ce: „pictorii italieni mai timpurii aplicau în mod curent aur pe fundalurile lucrărilor lor devoționale”.
Xa Sturgis, directorul muzeului, spune: „Suntem încântați că acest tablou frumos și intrigant va rămâne în Marea Britanie.” Instituția mai expusese lucrarea în 1934–1935, pe vremea când era atribuită atelierului lui Botticelli, nu artistului însuși.
Un drum de două secole, din Florența până în Berkshire
Proveniența tabloului este documentată începând de la începutul secolului al XIX-lea, când se afla la mănăstirea San Giuliano din Florența, de unde a ajuns într-o capelă sătească. A intrat apoi în posesia familiei lui Giovanni Magherini Graziani, care l-a vândut în noiembrie 1903 dealerului Elia Volpi. În mai 1904 a fost cumpărat de Harriet Sarah Jones Loyd, Lady Wantage, cu 5.000 de lire, iar din 1944 a stat la Betterton House, lângă Wantage, în Berkshire.
Reatribuirile și redescoperirile din pictura veche italiană au fost intens discutate în ultimele zile, după ce două tablouri au fost atribuite lui Caravaggio în numai douăzeci și patru de ore. Piața acestui segment rămâne una dintre cele mai active, iar săptămâna licitațiilor de la New York începe luni.
Surse: The Art Newspaper / Ashmolean Museum / USA Art News / Finestre sull’Arte
