Revista americană Time a publicat pe 21 septembrie o analiză semnată de Bobby Ghosh, fost corespondent și editor internațional al publicației, despre o întrebare pe care Beijingul și-o pune de mai bine de un deceniu: de ce Coreea de Sud a reușit să creeze vedete globale precum BTS și Blackpink, iar China nu, deși are o populație mult mai mare, o diasporă numeroasă și a patra piață de muzică înregistrată din lume.

Punctul de plecare: turneul „ARIRANG”

Autorul pornește de la finalul etapei nord-americane a turneului BTS, de pe SoFi Stadium din Los Angeles, unde zeci de mii de fani au fluturat steaguri sud-coreene și au cântat împreună melodia tradițională „Arirang”. Turneul a avut 31 de concerte sold-out și aproximativ 1,92 milioane de spectatori, mai mult decât cele 1,73 milioane de bilete vândute de Beyoncé în 35 de concerte nord-americane ale turneului „Renaissance”, în 2023. Anul a mai adus, pentru muzica coreeană, recitalul BTS de la pauza finalei Cupei Mondiale și premiile Grammy și Oscar pentru piesa „Golden” din „KPop Demon Hunters”.

Citește și: BTS, cei mai premiați la The Fact Music Awards 2026: patru trofee, deși marile premii au mers la ATEEZ, NMIXX, RIIZE și CORTIS

Motivele, în opinia autorului

Primul motiv invocat e mărimea pieței interne: artiștii chinezi au motive comerciale să rămână acasă, pentru că un turneu prin zece orașe din China poate aduce cât unul mondial. Casele de producție coreene, cu mai puțini clienți acasă, au avut în schimb tot interesul să riște și să caute fani în străinătate. Ele au combinat pregătirea intensă a artiștilor cu producția și promovarea, au recrutat interpreți din alte țări și au lucrat cu compozitori și coregrafi străini, construind trupe al căror farmec rezistă și fără înțelegerea versurilor.

Al doilea motiv ține de platforme. YouTube le-a permis fanilor să distribuie spectacolele fără să aștepte televiziunile locale, iar publicul a devenit el însuși canal de promovare. În China însă, YouTube și Instagram sunt blocate, așa că cei mai fervenți fani ai artiștilor chinezi nu pot duce muzica acolo unde se află potențialii fani străini.

Al treilea motiv, în opinia lui Ghosh, e controlul statului. În 2021, autoritățile chineze au desființat clasamentele online ale vedetelor, au înăsprit supravegherea conturilor de fani și au interzis emisiunile de formare a idolilor, cerând artiștilor „corectitudine politică”. Autorul consideră că un stat care decide ce e masculinitatea acceptabilă face mai mult decât să-și protejeze tinerii consumatori și ajunge să controleze chiar gusturile pe care muzica pop există să le satisfacă.

Muzica, instrument de politică externă

Pentru Seul, spune autorul, succesul K-pop-ului înseamnă putere de influență: publicul din Indonezia, Mexic, Filipine sau Brazilia, unde Blackpink are unele dintre cele mai mari audiențe, îi oferă Coreei o simpatie pe care diplomația singură ar obține-o greu. Concluzia lui e că China își poate permite studiourile, antrenamentul și promovarea, dar trebuie să decidă dacă poate accepta un star pop a cărui „primă obligație e să le facă pe plac fanilor”.

Citește și: BTS nominalizați la „Best Group” la MTV VMAs 2026! Votarea pe Instagram începe ASTĂZI

Articolul se încheie cu speculațiile din presa americană potrivit cărora BTS și Blackpink ar putea cânta la pauza Super Bowl din 2027. Anul viitor, BTS este în discuții și pentru un concert la Coachella.

Sursă: Time

Lasă un răspuns

Trending

Descoperă mai multe la Spectatorul

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura