Expresia românească „ieftin ca braga” este folosită adesea pentru a descrie un lucru care costă foarte puțin. Cu toate acestea, istoria băuturii răcoritoare ascunde un parcurs fascinant, care pornește din stepele Asiei Centrale și ajunge până în magazinele autohtone contemporane. Reprezentanții Institutului Cultural Român de la Paris au dezvăluit că această licoare milenară își recapătă treptat locul pe terasele bistrourilor și în băcăniile axate pe produse tradiționale, purtată de un interes reînnoit pentru gusturile de altădată.
Drumul milenar din Asia Centrală până în Balcani
Traseul acestei băuturi obținute din cereale fermentate a început în secolul al X-lea, însoțind popoarele turcice nomade până în Anatolia, înainte de a pătrunde în spațiul balcanic. De-a lungul timpului, rețeta și caracterul ei s-au transformat pentru a se plia pe preferințele locale și pe climă. Pe de o parte, boza turcească a devenit o licoare densă, hrănitoare, aromată cu scorțișoară, menită să încălzească iernile aspre ale locuitorilor din Istanbul. Pe de altă parte, varianta din spațiul nostru s-a adaptat zilelor toride. Cei de la Institutul Cultural Român de la Paris au observat o diferență notabilă în evoluția sa: „În România, braga, ușoară, acidulată și servită foarte rece, devine băutura zilelor de vară, a târgurilor populare și a grădinilor publice”. Numele ei, provenit din spațiul lingvistic rus, amintește de bere, arătând felul în care diverse culturi și-au lăsat o amprentă profundă asupra ei.
O memorie culturală salvată de la uitare
Deși mult timp a fost numită „băutura săracilor” datorită prețului modic și calităților sale nutritive ridicate, braga a refuzat să dispară din imaginarul colectiv. Literatura română i-a păstrat un loc de cinste, iar scriitorul Ion Luca Caragiale a imortalizat-o în paginile sale celebre. În același timp, filosoful Andrei Pleșu vede în acest preparat un fragment esențial al memoriei balcanice, demonstrând că identitatea culturală se transmite nu doar prin mari capodopere, ci și prin obiceiuri zilnice ori gusturi simple, aparent banale.
Referitor la perpetuarea tradițiilor gastronomice, membrii instituției Institutul Cultural Român de la Paris au menționat un fapt esențial: „Rețetele călătoresc uneori mai departe decât armatele”. Aceștia au adăugat că felul în care un produs culinar trece granițele și se adaptează noilor lumi este impresionant, ajungând la concluzia că „se întâmplă ca o simplă expresie populară să păstreze mai multă istorie decât o carte întreagă”.
Memoria vizuală a băuturii a fost la rândul ei conservată. Imagini de arhivă de la jumătatea secolului al XIX-lea, precum cele realizate de celebrul fotograf Carol Popp de Szathmári, alături de cadrele surprinse în 1928 pe străzile din București de Nicolae Ionescu, îi imortalizează pe vânzătorii ambulanți de bragă, oferind o fereastră rară către ritmul și culoarea vieții cotidiene de acum mai bine de o sută de ani.
Sursă: Institutul Cultural Român de la Paris / Foto: viabucuresti.ro, Bogdania
Lasă un răspuns