Noua peliculă regizată de Christopher Nolan, The Odyssey, readuce în atenția publicului unul dintre cele mai cunoscute mituri ale lumii antice. Deși deznodământul operei lui Homer este binecunoscut, finalul călătoriei regelui din Itaca variază semnificativ în istoria literaturii, iar adaptarea din 2026 alege o direcție cu totul diferită față de textul original.
O nouă perspectivă cinematografică
În viziunea lui Christopher Nolan, eroul interpretat de Matt Damon ajunge acasă și, la fel ca în epopee, își ascunde identitatea pentru a-și recâștiga soția, pe Penelope (jucată de Anne Hathaway), și pentru a-și salva fiul, pe Telemachus (Tom Holland). Totuși, cineastul elimină războiul civil care izbucnește în varianta lui Homer după uciderea pețitorilor, conflict antic oprit doar prin intervenția zeiței Athena. Pelicula propune un final în care Odysseus și Penelope părăsesc Itaca, navigând spre vestul necunoscut și lăsându-l pe Telemachus la conducerea regatului.
Această alegere amintește mai mult de poemul lui Alfred, Lord Tennyson din 1833, unde regele se plictisește de viața domestică și alege „să caute o lume mai nouă”, dorind „să navighez dincolo de apus și de băile tuturor stelelor vestice, până la moarte”. Aceeași temă a explorării continue apare și în lucrarea lui Nikos Kazantzakis, unde eroul întâlnește figuri precum Buddha, Don Quixote sau Jesus Christ, găsindu-și sfârșitul abia printre ghețarii din Antarctica.
Continuări literare: de la tragedie greacă la damnare eternă
Pe de altă parte, scrierile antice oferă variante mult mai sumbre. Poemul pierdut Telegonia, atribuit poetului Eugammon din Cirene, explorează relația eroului cu vrăjitoarea Circe, din care rezultă un fiu, Telegonus. Între timp, profeția făcută de Tiresias (interpretat de James Remar în film) arăta că regele trebuia să călătorească pentru a aduce sacrificii zeului Poseidon, urmând să aibă o moarte blândă „dinspre mare” sau „departe de mare”. În Telegonia, după alte peripeții și o căsătorie cu Callidice, din care se naște Polypoetes, regele revine în Itaca. Acolo este ucis din greșeală chiar de Telegonus, cu o suliță al cărei vârf conținea venin de pisică de mare, detaliu tragic preluat și de autori precum Pseudo-Apollodorus, Hyginus sau Sofocle.
În Evul Mediu, Dante îl plasează pe regele grec, numit Ulysses, direct în Infern, în compania războinicului Diomedes. Călăuzit de Virgil, poetul italian află că eroul și-a abandonat familia pentru a naviga spre vest, dincolo de limitele lumii cunoscute. Pentru scriitorul medieval, curiozitatea egoistă a personajului a reprezentat un act de trufie, pedepsit odată cu scufundarea corăbiei sale în apropierea Muntelui Purgatoriului.
Sursa: Polygon
Lasă un răspuns