Isaac Newton, o figură centrală a revoluției științifice, este recunoscut astăzi pentru legile mișcării și ale gravitației. Cu toate acestea, manuscrisele sale dezvăluie o latură mai puțin cunoscută a genialului savant englez, contemporan cu Francis Bacon și William Shakespeare: preocuparea intensă pentru profețiile biblice, alchimie și ocultism. Într-o scrisoare redactată în anul 1704, fizicianul a calculat riguros că anul 2060 va aduce sfârșitul lumii.
Matematica aplicată pe textele sacre
Documentul istoric, expus în prezent la Universitatea Ebraică din Ierusalim, arată cum Isaac Newton a folosit Cartea lui Daniel pentru a-și fundamenta estimările teologice. Analizând o perioadă de 1260 de zile profetice, socotite ca ani de la momentul istoric al anului 800 d.Hr., el a ajuns cu precizie la anul 2060. În propriile sale cuvinte, savantul a scris: „S-ar putea să se încheie mai târziu, dar nu văd niciun motiv pentru care să se încheie mai devreme.”
Blogul științific Another Pale Blue Dot a subliniat că Isaac Newton părea „la fel de încrezător în predicțiile sale din acest domeniu pe cât era în lumea rațională a științei.” Mai mult, părintele fizicii a transmis limpede că intenția sa a fost să „pună capăt conjuncturilor pripite ale oamenilor fanteziști care prezic frecvent momentul sfârșitului.”
O apocalipsă a transformării, nu a distrugerii
Istoricul științei Stephen Snobelen a remarcat modul absolut exhaustiv în care au fost realizate aceste calcule din perioada iluministă. Pe de altă parte, publicația Motherboard a menționat că, deși fizicianul a avansat și alte date în manuscrisele sale târzii, anul 2060 a rămas cea mai memorabilă estimare a sa, „dată fiind rotunjimea plăcută a numărului.”
Sfârșitul prezis de Isaac Newton nu presupunea anihilarea fizică a planetei prin flăcări, așa cum s-ar putea crede într-un scenariu clasic de apocalipsă. Viziunea sa era una pur teologică, marcată de întoarcerea lui Hristos pe pământ pentru o domnie de un mileniu, reîntoarcerea diasporei evreiești în Israel și stabilirea unui regat pașnic și veșnic.
În ciuda acestor convingeri cu tentă ezoterică, complet atipice pentru rigoarea naturalismului actual, așa cum ar fi zis probabil scriitorul Isaac Asimov, teoriile savantului rămân un fundament esențial, permițând oamenilor de știință să înțeleagă fenomene fundamentale ale universului la secole distanță. Totuși, previziunile sale profetice rămân o curiozitate fascinantă a istoriei, nefiind mai argumentate științific decât cele ale lui Harold Camping sau ale altor secte moderne.
Sursa: Openculture
