O necropolă folosită de la sfârșitul Epocii Târzii până în epoca ptolemaică a fost scoasă la lumină în Delta Nilului, la situl Tell Kom Abu Billo, pe locul orașului antic Terenouthis. Descoperirea a fost anunțată miercuri, 18 noiembrie, de Ministerul Turismului și Antichităților din Egipt, după o campanie de săpături realizată de o misiune arheologică egipteană a Consiliului Suprem al Antichităților.
Un cimitir folosit secole întregi, lângă drumul natronului
Situl se află în guvernoratul Menoufia, în nordul Egiptului, în apropierea unei intrări către Wadi El-Natrun, depresiunea care a furnizat natronul folosit la mumificare. Poziția explică și durata de folosire a cimitirului: înmormântările acoperă sfârșitul Epocii Târzii (712–332 î.Hr.) și epoca ptolemaică (304–30 î.Hr.), iar comunicatul ministerului extinde intervalul până la începutul perioadei romane.
Citește și: Șase secole de istorie scoase la lumină la Casa Iancu de Hunedoara din Baia Mare
Numărul exact al mormintelor nu a fost comunicat; textul oficial vorbește despre un număr mare de înmormântări, într-o varietate neobișnuită de tipuri: sarcofage de piatră și de ceramică, fragmente de sicrie de lemn, structuri boltite din cărămidă nearsă și un mormânt cu căptușeală de calcar. Multe dintre înmormântări fuseseră jefuite încă în Antichitate.
Hisham el-Leithy, din Consiliul Suprem al Antichităților, pune cifrele în context: „Descoperirea este prima de acest fel la acest sit în ceea ce privește numărul mare de înmormântări”.
Ce sunt amuletele de aur pentru limbă
Dintre obiectele recuperate, cele mai spectaculoase sunt amuletele de aur pentru limbă: plăcuțe subțiri de aur, așezate în gura defunctului, în locul limbii, în timpul pregătirii corpului pentru înmormântare. Rostul lor era foarte practic, în logica religioasă a epocii. Mortul trebuia să poată vorbi în fața zeilor, la judecata de după moarte, iar aurul, metalul considerat incoruptibil, îi garanta glasul. Astfel de piese apar mai ales în înmormântări din perioada ptolemaică și romană și au ieșit la lumină, în ultimii ani, în mai multe situri egiptene.
Lista descoperirilor mai cuprinde un cercel, un pandantiv de colier din aur, foițe de aur, scarabei, figurine ushabti din faianță, mici sfincși, statui ale zeului-șoim Horus, două înmormântări de șoimi și figurine din teracotă ale zeiței Isis. Sicriele păstrează urme de materiale de îmbălsămare și de rezine, cartonaj pictat și tencuială, detalii care permit reconstituirea practicilor funerare locale.
Citește și: Tezaure dacice și 407 drahme grecești găsite cu detectoare de metale, expuse la muzeul din Zalău
Ce urmează la Terenouthis
Ministrul Turismului și Antichităților, Sherif Fathy, a așezat descoperirea în șirul săpăturilor aflate în desfășurare în tot Egiptul și a arătat că varietatea tipurilor de înmormântare, a sicrielor și a artefactelor confirmă importanța istorică a sitului. Ministerul anunță că săpăturile, documentarea științifică și publicarea rezultatelor cercetării vor continua.
Pentru publicul din România, subiectul are și un corespondent local, în colecția egipteană a Muzeului Național de Istorie a României. Iar toamna aceasta a fost una bună și pentru arheologia pusă la dispoziția publicului acasă, de la sanctuarul neolitic de la Parța, intrat în circuitul permanent de vizitare, până la tezaurele predate de detectoriști și expuse la Zalău.
Surse: Archaeology Magazine, Sharjah24.
Foto: Daderot / Wikimedia Commons












