La Paris, moștenirea lui Eugène Ionesco se joacă și se povestește, în același timp, în două săli de teatru aflate la câțiva pași una de alta. Institutul Cultural Român de la Paris a dedicat recent două postări dramaturgului român, cu ocazia unor evenimente găzduite de Théâtre de Poche-Montparnasse și de Théâtre de la Huchette.
Théâtre de la Huchette: „La Cantatrice chauve” și „La Leçon”, de aproape șaptezeci de ani pe aceeași scenă
La Théâtre de la Huchette, „La Cantatrice chauve” și „La Leçon” se joacă împreună, fără întrerupere, din 1957. Sunt peste 20.000 de reprezentații în aceeași sală mică, cu decorurile originale, o performanță teatrală unică inclusă în „Guinness World Records” și urmărită, în aproape șapte decenii, de milioane de spectatori veniți din toată lumea. La lansarea celor două piese, în anii 1950, publicul parizian a fost descumpănit; reunirea lor la Huchette a schimbat însă totul. La câteva zile după premieră, criticul Jacques Lemarchand scria, în „Le Figaro littéraire”, că sala „ascunde, în micile ei coaste, de ce să facă să sară în aer toate teatrele din Paris”. Spectacolele au loc de marți până sâmbătă, de la ora 19.00, la Théâtre de la Huchette, 23 rue de la Huchette, în Paris.
Citește și: Ziua Europeană a Limbilor 2026! Institutul Cultural Român organizează evenimente în 13 orașe din lume
Théâtre de Poche-Montparnasse: Judith Magre și Éric Naulleau evocă „insolitul” lui Ionesco
La Théâtre de Poche-Montparnasse, un alt loc emblematic pentru Ionesco la Paris, actrița Judith Magre, care va împlini 100 de ani în noiembrie, și criticul Éric Naulleau continuă, în fiecare luni de la ora 19.00, seria lor de întâlniri dedicate marilor scriitori, cu o invitație la redescoperirea lui Eugène Ionesco. Dramaturgul a locuit la câțiva pași de teatru, pe bulevardul Montparnasse, iar Théâtre de Poche i-a găzduit de-a lungul timpului mai multe piese: „La Leçon”, în regia lui Marcel Cuvelier (1951), „Victimes du devoir” și „Au pied du mur”, în regia lui Antoine Bourseiller (1965, 1966), precum și „Amédée ou Comment s’en débarrasser”, pusă în scenă de Jean-Marie Serreau și reluată în 1986 de Étienne Bierry. Ionesco, care prefera termenul de teatru „insolit” în locul celui de teatru absurd, este autorul unor piese precum „Rhinocéros”, „Les Chaises” și „Le Roi se meurt”.
Cele două teatre pariziene arată, fiecare în felul său, cât de vie a rămas opera lui Ionesco la aproape șapte decenii de la primele sale premiere.
Sursă: ICR
Lasă un răspuns