Decizia recentă a grupului sud-coreean BTS de a nu trimite albumul ARIRANG spre nominalizare la premiile Grammy din 2027 a stârnit o amplă dezbatere culturală. Analista Olivia Shalhoup a subliniat un dublu standard în industria muzicală, întrebându-se de ce artiști precum Ed Sheeran și Dua Lipa se încadrează la categoria pop generală, în timp ce muzicienii asiatici primesc automat o etichetă regională.
Shalhoup susține că gestul trupei scoate la lumină o contradicție profundă în modul în care Recording Academy clasifică muzica la nivel global. „Nimeni nu a creat o categorie ‘Best European Pop Music Performance’ pentru Dua Lipa sau Ed Sheeran”, a notat jurnalista. Această separare geografică ar putea indica locul în care votanții se așteaptă ca acești artiști să rămână, blocându-le simbolic accesul la o recunoaștere universală.
Un istoric al categoriilor muzicale controversate
Reprezentanții instituției se apără în fața acestor acuzații. CEO-ul Harvey Mason Jr. a explicat că secțiunea Best Asian Pop Music Performance a apărut pentru a lărgi aria de recunoaștere, nu pentru a o limita, adăugând că muzicienii înscriși acolo pot concura în continuare la marile trofee ale serii, precum Albumul, Cântecul sau Înregistrarea Anului.
Totuși, istoricul deciziilor Academiei alimentează reținerile. În 2011, eliminarea a 31 de categorii de nișă a generat proteste și acțiuni în justiție, iar recent, după victoria istorică a lui Beyoncé la categoria Best Country Album în 2025, au fost introduse secțiuni separate pentru muzica country tradițională și cea contemporană.
Cu succesul noului material ARIRANG, care a ajuns pe prima poziție în clasamentul Billboard 200, și având deja cinci nominalizări anterioare la activ, membrii BTS își folosesc acum influența pentru a refuza să fie închiși într-o categorie separată, chiar dacă asta înseamnă să dea cu piciorul unei recunoașteri oficiale din partea industriei.
Membrii formației au transmis, printr-un mesaj oficial, că doresc ca arta lor să fie „apreciată pentru ceea ce este, nu împărțită în funcție de regiune sau limbă”. Deși nu au folosit termeni precum „segregare” sau „boicot”, poziționarea lor este evidentă și ne face să ne întrebăm simplu și direct: de ce muzica ascultată de o lume întreagă mai trebuie împărțită pe zone geografice?
Sursa: Forbes (Analiză independentă semnată de Olivia Shalhoup)
