Actrița irlandeză Brenda Fricker, rămasă pentru totdeauna în inima publicului pentru rolul „doamnei cu porumbei” din comedia „Singur acasă 2”, a murit la vârsta de 81 de ani. Deși a avut o carieră vastă în teatru, televiziune și film, imaginea ei va rămâne mereu legată de interacțiunea memorabilă pe care personajul ei a avut-o cu micul Kevin, pe străzile din New York.
Un rol emblematic și o carieră plină de recunoaștere
Recunoașterea ei globală a explodat cu adevărat în 1992, odată cu lansarea peliculei „Singur acasă 2”. În film, ea a interpretat-o pe femeia fără adăpost din Central Park, care îl ajută și se împrietenește cu Kevin (jucat de Macaulay Culkin), un rol care i-a asigurat un loc special în cultura pop de pe întreg globul. Mai mult, Brenda Fricker deținea deja un premiu Oscar pentru cea mai bună actriță în rol secundar, obținut în 1990 pentru pelicula „My Left Foot”, însă magia sărbătorilor a făcut-o cu adevărat celebră în casele oamenilor.
Agentul ei, Phil Belfield, a transmis vestea tristă: „Nu vom mai vedea niciodată pe cineva ca ea, iar lumea este mai săracă în lipsa ei.” Acesta a adăugat: „Am fost onorat să o cunosc, să o iubesc și să lucrez cu ea, și va avea mereu un loc în inima mea și în inima atâtor fani ai filmului și televiziunii din întreaga lume.”
De-a lungul anilor, Brenda Fricker a fost o prezență constantă și în serialul medical britanic „Casualty”. Fostul ei coleg de platou, Derek Thompson (interpretul lui Charlie Fairhead), a spus: „Cu adevărat cea mai bună actriță cu care am lucrat vreodată și am colaborat cu mulți actori”. La rândul ei, Cathy Shipton, cunoscută pentru rolul Lisa ‘Duffy’ Duffin, a povestit despre personalitatea ei inconfundabilă: „Și-a trăit viața cu curaj, cu bune și cu rele. Am iubit-o pentru spiritul ei, pentru inteligența sa și pentru simțul umorului ei sclipitor. Viața se întâmpla când erai în preajma Brendei. Împărtășeam dragostea pentru câini – collie, iar fetița mea Juno poartă numele collie-ului ei preferat. O iubesc și îmi este dor de ea și sunt atât de bucuroasă că am cunoscut-o.”
Vicepremierul Irlandei, Simon Harris, a descris-o drept o comoară națională. El a zis: „A fost o interpretă desăvârșită, care a onorat ecranele și scenele noastre cu un talent și o autenticitate remarcabile. Brenda a adus profunzime și umanitate fiecărui rol pe care l-a asumat. Ea a fost cu adevărat printre cele mai mari exporturi pe care această țară le-a produs vreodată și un ambasador al talentului irlandez pe scena mondială. Pur și simplu, nu vom mai vedea niciodată pe cineva ca ea.”
Ambasadorul american în Irlanda, Edward Walsh, a scris despre ea: „De la Dublin la Hollywood, munca ei a adus poveștile Irlandei în lume și a inspirat generații de pe ambele maluri ale Atlanticului. Lasă în urmă o moștenire remarcabilă și transmit cele mai profunde condoleanțe familiei, prietenilor și tuturor celor care au iubit-o.”
Oscarul privit ca un blestem și cicatricile trecutului
În mod surprinzător, actrița a simțit că fix premiul Oscar i-a limitat opțiunile profesionale ulterioare. Într-un interviu din 2024, ea a subliniat că a fost deseori ocolită de distribuitori după acel moment. „Ceea ce s-a întâmplat a fost vechiul blestem al Oscarurilor, așa cum i se spune”, a precizat ea. Făcând haz de necaz pe seama industriei, a menționat: „Deci sunt multe lucruri care nu sunt grozave la un Oscar. Și nu primești niciun ban. Ar putea să-ți dea câțiva bănuți cu el, cel puțin”.
Dincolo de succes, viața ei a fost marcată de traume adânci. În memoriile publicate recent, ea a detaliat abuzurile fizice suferite din partea mamei și violențele sexuale la care a fost supusă în adolescență. Cu toate acestea, a reușit să păstreze și amintiri frumoase din tinerețe: „Când creșteam, puteai fi sălbatic și Dumnezeu să binecuvânteze zilele sălbatice.”
Privind retrospectiv la parcursul ei, Brenda Fricker a conchis simplu, fără regrete: „Totul a fost noroc… accidente fericite”.
Surse: BBC News
Lasă un răspuns