Spectatorul

Astăzi, 9 august, într-o zi de vară târzie, departe de fastul mediatic al altor sărbători consacrate, iubitorii de literatură din întreaga lume celebrează un eveniment discret, dar cu rezonanță profundă: Ziua Internațională a Iubitorilor de Carte (Book Lovers’ Day).

Este o zi neoficială, născută organic în spațiul anglo-saxon și adoptată rapid la nivel global de comunitățile de cititori, ca un manifest personal al legăturii intime cu universul livresc.

Spre deosebire de Ziua Mondială a Cărții și a Drepturilor de Autor, instituită de UNESCO și sărbătorită pe 23 aprilie, sau de Ziua Națională a Lecturii, marcată în România la 15 februarie, ziua de 9 august nu beneficiază de o recunoaștere instituțională formală. Absența sa din calendarele oficiale este, paradoxal, chiar sursa puterii sale. Ea nu este o obligație culturală, ci o celebrare voluntară, o afirmare a faptului că lectura este, înainte de toate, o pasiune personală, un refugiu și un act de libertate.

Această sărbătoare pune accentul nu pe industrie (autori, editori, drepturi de autor), ci pe veriga finală și esențială a lanțului literar: cititorul. Este ziua în care bibliotecile personale devin altare, în care canapeaua sau banca din parc se transformă în sanctuare ale imaginației, iar timpul capătă o altă dimensiune, suspendat între paginile unei cărți. În esență, este o invitație la deconectare de la zgomotul cotidian și la reconectarea cu sine prin intermediul textului scris.

În peisajul cultural autohton, evenimentul rezonează cu inițiative locale care cultivă același spirit al comuniunii prin lectură. Un exemplu elocvent este evenimentul „Grădina cu troc de cărți & povești”, găzduit de Muzeul Național al Literaturii Române din București. Astfel de manifestări subliniază caracterul social al lecturii: o pasiune solitară care, odată împărtășită, creează punți și consolidează comunități.

Într-o epocă dominată de viteza informației digitale și de fragmentarea atenției, Ziua Iubitorilor de Cărți, fie ea și neoficială, ne reamintește de valoarea atemporală a lecturii aprofundate. Este un elogiu adus răbdării, contemplației și bucuriei tăcute de a te pierde într-o altă lume, cu o carte în mână.