Spectatorul

Un audit recent al Curții de Conturi scoate la iveală o realitate șocantă a modului în care este gestionat patrimoniul național. Potrivit unui raport dat publicității luni, 4 august, mai bine de jumătate din bunurile culturale mobile aflate în grija Ministerului Culturii și a instituțiilor subordonate sunt evaluate contabil la sume derizorii, de cel mult 10 lei. Mai grav, 97% dintre aceste bunuri nu sunt clasate, fiind practic invizibile și vulnerabile în fața legii.

Descoperirile, făcute în urma unei misiuni de control pentru perioada 2023-2024, au determinat Curtea de Conturi să recomande ferm Ministerului Culturii „să accelereze procesul de evaluare și clasare a bunurilor culturale”. Instituția de audit a semnalat neconformități „semnificative și generalizate”, care pun în pericol integritatea moștenirii noastre culturale.

O birocrație care lasă istoria să se piardă

Raportul scoate la lumină un haos administrativ greu de imaginat. La nivelul ministerului nu există o evidență centralizată și actualizată a patrimoniului, ceea ce „generează dificultăți în monitorizarea și controlul acestor bunuri și poate duce la pierderi sau utilizări necorespunzătoare”. Pe lângă subevaluarea a 60% din bunuri și neclasarea a 97% dintre ele, auditorii au descoperit și cazuri de dublă clasare, care viciază și mai mult inventarul.

Situația este la fel de problematică și în cazul monumentelor istorice, unde s-a constatat o „gestionare defectuoasă”. Mai mult, controlul a scos la iveală că imobile din domeniul public al statului au fost închiriate fără respectarea legii, iar Curtea a cerut conducerii ministerului să intre în legalitate și să recupereze banii cuveniți bugetului de stat.

Printre recomandările transmise se numără și evaluarea sistemelor de siguranță din muzee pentru a stabili unde se impune încheierea unor asigurări, dar și elaborarea unor norme clare de contabilitate, după ce s-a constatat că unele bunuri culturale cu regim special erau înregistrate ca simple „obiecte de inventar” sau „bunuri consumabile”.

Într-o notă timid optimistă, raportul menționează că la nivelul conducerii există o preocupare pentru anexarea proceselor verbale de inventariere la situațiile financiare, un prim pas în încercarea de a aduce ordine în acest sistem profund deficitar.